Louis Braille: cine a inventat alfabetul pentru orbi
Louis Braille a fost un pedagog francez, nevăzător de la cinci ani, care a inventat sistemul de puncte în relief ce îi poartă azi numele. S-a născut pe 4 ianuarie 1809 la Coupvray, lângă Paris, și a murit pe 6 ianuarie 1852 la Paris. A conceput celula cu șase puncte pe când era încă elev al institutului pentru nevăzători din Paris, pe la cincisprezece ani, și și-a publicat metoda în 1829.
Invenția lui nu a fost o scriere care se citește prin pipăit: asemenea încercări existaseră și înainte. Esențial a fost că o persoană nevăzătoare putea, în sfârșit, să scrie singură. Înainte de Braille, un elev nevăzător putea citi cu greu ce îi pregăteau văzătorii, dar nu putea scrie nimic. De aceea scrierea Braille a supraviețuit, iar celelalte sisteme au dispărut.
Pe scurt
- S-a născut pe 4 ianuarie 1809 la Coupvray și a murit pe 6 ianuarie 1852 la Paris, la 43 de ani.
- La trei ani s-a rănit la ochi în atelierul tatălui său, care era șelar; infecția a trecut la celălalt ochi și, pe la cinci ani, orbise complet.
- La zece ani a intrat la Institutul Regal pentru Tinerii Nevăzători din Paris, unde se citeau litere latine în relief: se puteau citi, dar nu și scrie.
- A pornit de la scrierea cu puncte a lui Charles Barbier — până la 12 puncte pe semn — și a redus-o la 6, pentru că douăsprezece puncte nu încap sub buricul degetului.
- A creat sistemul pe la cincisprezece ani, l-a publicat în 1829, iar a doua ediție a apărut în 1837, cu notația muzicală inclusă de la început.
- Cât a trăit, sistemul nu a fost adoptat oficial. Institutul chiar l-a interzis în 1840 și l-a introdus abia în 1854.
- În 1952, rămășițele lui au fost mutate la Panteonul din Paris; mâinile i-au rămas la Coupvray.
Date
| Naștere | 4 ianuarie 1809, Coupvray (Franța) |
| Moarte | 6 ianuarie 1852, Paris, 43 de ani |
| Cauza morții | Tuberculoză |
| Pierderea vederii | Accident la trei ani, orbire completă pe la cinci |
| Studii | Institutul Regal pentru Tinerii Nevăzători din Paris, din 1819 |
| Ocupații | Profesor la institut, organist și violoncelist |
| Invenție | Celula tactilă cu șase puncte, 64 de combinații |
| Publicare | 1829, a doua ediție în 1837 |
| Recunoaștere oficială | 1854, la doi ani după moartea lui |
| Panteon | 1952, la o sută de ani de la moartea lui |
Cum și-a pierdut Louis Braille vederea
Louis Braille a început să-și piardă vederea după un accident la trei ani, în 1812, în atelierul de șelărie al tatălui său, Simon-René Braille, la Coupvray. Jucându-se cu uneltele, s-a rănit la ochi cu o sulă, unealta ascuțită cu care se găurește pielea. Rana s-a infectat, infecția a trecut la ochiul sănătos și, pe la cinci ani, copilul orbise complet. Așa o descrie Muzeul Louis Braille din Coupvray, care funcționează în casa în care s-a născut.
Sursele nu sunt de acord asupra ochiului rănit primul. Sigură e doar succesiunea: un ochi rănit, celălalt pierdut din cauza infecției.
Ce citeau nevăzătorii înainte de Braille
Louis Braille a intrat ca bursier în februarie 1819, la zece ani, la Institutul Regal pentru Tinerii Nevăzători din Paris, școala fondată în 1785 de Valentin Haüy, prima școală pentru copii nevăzători din lume. Acolo se citea: metoda lui Haüy tipărea litere latine în relief pe hârtie groasă, iar elevul recunoștea cu degetul forma literei A sau B.
| Limita metodei Haüy | Urmarea |
|---|---|
| Litera latină e o formă rotunjită, făcută pentru ochi | Degetul o recunoaște încet și cu greu |
| Fiecare pagină se tipărea cu litere de plumb | Cărțile erau scumpe, uriașe și grele |
| Relieful cerea o presă de tipar | Elevul nu putea scrie nimic singur |
Charles Barbier și scrierea cu douăsprezece puncte
În 1821 a ajuns la institut scrierea cu puncte a lui Charles Barbier de la Serre. În loc să imite forma literelor, reda sunete prin puncte imprimate în hârtie: până la douăsprezece puncte pe semn, pe două coloane de câte șase. Cu un punctator și o riglă, o persoană nevăzătoare putea scrie.
Braille, la doisprezece ani, a văzut imediat punctul slab: douăsprezece puncte nu încap sub buricul degetului. Ca să citești un semn, trebuia să treci degetul peste el și să numeri punctele. Și pentru că reda sunete, nu avea ortografie, semne de punctuație și nici cifre.
Se spune adesea că Barbier și-a inventat sistemul ca un cod militar, pentru citirea ordinelor noaptea, fără lumină. Astăzi, această versiune e contestată de o cercetare (Philippa Campsie) după care Barbier îl destina nevăzătorilor încă din textul său din 1815. Nu luăm partea nimănui. Sigur e doar numărul: până la douăsprezece puncte la Barbier, șase la Braille.
De la douăsprezece puncte la șase
Louis Braille a stabilit celula cu șase puncte pe la 1824, la cincisprezece ani: două coloane de câte trei puncte, 64 de combinații cu tot cu celula goală. Criteriul a fost pipăitul: celula cu șase puncte încape întreagă sub buricul arătătorului și se recunoaște dintr-o singură atingere.
| Scrierea lui Barbier | Celula Braille | |
|---|---|---|
| Puncte pe semn | Până la 12, două coloane de 6 | Până la 6, două coloane de 3 |
| Ce redă | Sunete | Litere, cifre, semne de punctuație |
| Ortografie | Imposibilă | Posibilă |
| Citirea cu degetul | Trebuie să treci degetul peste semn | Semnul încape sub deget |
Despre vârstă, sursele diferă: cele mai multe spun 1824 și cincisprezece ani, unele 1825 și șaisprezece; muzeul descrie o muncă de la doisprezece la șaisprezece ani. Noi scriem „pe la cincisprezece ani”.
Ce a publicat
Braille și-a publicat metoda în 1829, la douăzeci de ani. Titlul francez vorbește despre un mod de a scrie cu puncte cuvintele, muzica și cântul bisericesc: muzica a fost în sistem de la început. Braille cânta la violoncel și la orgă și a fost organist în biserici din Paris.
A doua ediție, din 1837, a fixat sistemul în forma de azi: a scos liniuțele pe care prima ediție încă le amesteca cu punctele, pentru că sub deget linia și punctul se confundă.
De ce nu a fost adoptat cât a trăit
Sistemul nu a fost recunoscut oficial cât a trăit Louis Braille și a fost chiar interzis în școala în care s-a născut.
În 1840, noul director al institutului, Pierre-Armand Dufau, a interzis scrierea Braille; elevii au continuat s-o folosească pe ascuns. În februarie 1844, la inaugurarea noii clădiri a școlii, directorul adjunct Joseph Guadet a prezentat public cititul și scrisul în Braille, iar sistemul a revenit în școală. Oficial însă a fost adoptat abia în 1854, la doi ani după ce Braille murise de tuberculoză, pe 6 ianuarie 1852.
Panteonul și mâinile de la Coupvray
La o sută de ani de la moartea lui, în 1952, rămășițele lui Braille au fost mutate la Panteonul din Paris. Coupvray a vrut să păstreze ceva din fiul său celebru: mâinile i-au rămas într-o urnă, în mormântul din satul natal. Ce a schimbat Louis Braille este tocmai ceva ce se face cu mâinile.
Scrierea Braille azi
Alfabetul Braille românesc pornește de la aceeași celulă cu șase puncte și adaugă literele ă, â, î, ș și ț. Numele inventatorului în Braille este ⠨⠇⠕⠥⠊⠎⠀⠨⠃⠗⠁⠊⠇⠇⠑: semnul de majusculă, punctele 4 și 6, înaintea fiecărei litere mari. Toate literele sunt în tabelul alfabetului Braille.
Întrebări frecvente
Câți ani avea Louis Braille când și-a inventat sistemul?
Cam cincisprezece. Cel mai des se spune 1824; unele surse spun 1825, iar muzeul din casa natală descrie o muncă de la doisprezece la șaisprezece ani. Și-a publicat metoda în 1829, la douăzeci de ani.
De ce a orbit Louis Braille?
La trei ani s-a rănit la ochi cu o sulă în atelierul tatălui său. Infecția a trecut la celălalt ochi și, pe la cinci ani, orbise complet.
A copiat Louis Braille sistemul lui Charles Barbier?
Nu. A pornit de la ideea lui Barbier, de a scrie cu puncte în relief, și a recunoscut-o deschis. Restul l-a schimbat: șase puncte în loc de douăsprezece, ca celula să încapă sub deget, și litere, cifre și semne de punctuație în loc de sunete.
Unde este îngropat Louis Braille?
La Panteonul din Paris, din 1952. Mâinile i-au rămas la Coupvray, la cererea localnicilor.
Când este Ziua Mondială a Braille-ului?
Pe 4 ianuarie, ziua de naștere a lui Louis Braille. A fost proclamată de Adunarea Generală a ONU în 2018 și se sărbătorește din 2019.